Nu vreau să mă căsătoresc niciodată

- Cum nu vrei să te căsătorești? De unde știi că nu vrei să tre căsătorești?

– Păi tati, e foarte simplu, nu vreau să ma căsătoresc pentru că vreau să fiu toata viața copil, exact așa cum sunt acum!

Da, și vrea să meargă toată viața la grădiniță, la grupa mare! Cred ca e tare fain la grupa mare. Și Maia care în fiecare zi îi mai face câte o supriză, o revistă, un ou kinder, o pungă de pufuleți cu surprize, etc. Și mami și tati care sunt topiți dupa ea. Și toată lumea asta minunată pe care a început să o înțeleagă din ce în ce mai mult.

De vreo 2 zile e într-o super dispoziție, face o caterincă de noi și tot felul de poante – și ne învață cât de frumoasă și ușoară este viața. Când v-ați săturat de lifecăuci, profesori și cărți, vorbiți cu un copil de 4-5 ani.

Da, e reclama Coca-Cola, scandalos :) – dar recunoașteți că vă duce într-un mindset fain.

Și toată piesa, în caz că vi s-a făcut poftă:
To Love Somebody by Bee Gees on Grooveshark

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestShare on LinkedIn
cloud-atlas-poster1-e1343321597484

Our lives are not our own. We are bound to others, past and present, and by each crime and every kindness, we birth our future. 

― David Mitchell, Cloud Atlas

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestShare on LinkedIn

Iisus vine în web 2.0

De mult așteptam să-l văd pe super-eroul suprem adus în prezent, de ce nu, chiar și pe YouTube, într-o reclamă. Ironia e că deși mesajul e puternic toată lumea va prelua clipurile mâine cu un mesaj de genul – << da, click-urile și like-urile chiar “ajută”>>. Mă duc să semnez o petiție să pot dormi liniștit.

Și seria continuă:

 

P.S. Da, e ușor deplasat, dar abțineți-vă de la comentarii dacă vi se pare blasfemie totală.

P.P.S. Să “nu” citați sursa :)

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestShare on LinkedIn

[LIVE-Blogging] Relații fericite, familii fericite – Ediția II

banner2

În seara asta de la 18:30 (sper să ajung la timp!) la Hotel Capital Plaza particip cu mare bucurie la un eveniment din seria “Events by UrbanKid.ro” organizat printre alții și de jumătatea mea mai bună.

Dacă toate condițiile tehnice vor fi îndeplinite încerc sa fac și primul liveblogging din cariera mea de “blogger”. So – watch this space, below: Continue reading

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestShare on LinkedIn

Da, are doar 2 ani

O chestie deloc ușoară de făcut este să stai umil și sa uiți expresii de gen:

  • eu sunt părintele, știu mai bine
  • cum adică să facă ce vrea el la 2 ani
  • nu are cum, o sa iasă nasol
  • nu e responsabil, nu știe ce vrea

și să nu intervi decât atunci când este în pericol real copilul – în rest totul se poate rezolva prin comunicare (non-violentă). Tăticul din filmul de mai sus exact asta a făcut – și-a lăsat copilul în pace să își manifeste pasiunea – și puștiul s-a dus departe, nu glumă.

 

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestShare on LinkedIn

Scrisoare către fiica mea – #1

241944_10151021084743361_2054149107_o

Un psiholog și tată de fată – Dr. Kelly Flanigan – îi scrie o scrisoare lu’ fisa. Mi-a plăcut așa mult de parcă ar fi scrisă de mine și că să nu fac copy paste, mi-am permis să o traduc/adaptez – poate vă e de folos de dat pe la bunici și alți nevorbitori de shakespiriană. Faină treaba, voi încerca să scriu eu urmatoarea scrisoare.

 

Micuța Mea,

Recent, eu și mama ta căutam un răspuns pe Google. Înainte de a introduce întrebarea completă, Google ne-a sugerat cele mai populare căutari pe subiect. Sus de tot în listă era întrebarea “Cum să îl ții interesat?”.

M-a speriat. Am parcurs nenumărate articole despre cum să fi sexy și sexuală, când să îi oferi o bere în loc de un sandwich și despre moduri prin care îl poți face să se simtă deștept și superior.

Și m-am enervat.

Micuța Mea, nu este, nu a fost, și nu va fi niciodata datoria ta să “îl ții interesat”.

Micuța Mea, singura ta sarcină este să știi în adâncul sufletului tău – în acel loc care nu e zguduit de respingeri și pierderi și orgolii – că ești vrednică de interes. (Dacă vei ține mine că toți ceilalți sunt de asemenea vrednici de interes, bătălia vieții tale va fi aproape câștigată. Dar asta e o scrisoare pentru în altă zi.)

Dacă poți avea încredere în valoarea ta în acest mod, vei fi interesantă în cel mai important sens al cuvântului: vei atrage un băiat care este capabil de a fi interesat dar și care își va dori să își petreaca viața investind tot interesul lui în tine.

Micuța Mea, vreau să îți spun despre băiatul car enu are nevoie să fie ținut interesat pentru că el știe că tu ești interesantă:

Nu îmi pasă dacă își ține coate la masă – atâta vreme cât se uită la modul în care se mișcă năsucul tău când zâmbești. Și apoi nu se poate opri din privit asta.

Nu îmi pasă dacă nu poate juca deloc golf cu mine – atâta vreme cât se poate juca cu copiii pe care i-ai dăruit și se distrează de cât de mult îți seamănă.

Nu îmi pasă dacă nu își urmărește portofelul – atâta vreme cât își urmărește inima și aceasta îl conduce mereu înapoi la tine.

Nu îmi pasă dacă este puternic – atâta vreme cât îți dă spațiul necesar pentru a îți exercita puterea care este în inima ta.

Nu dau doi bani pe cum votează – atâta vreme cât se trezește în fiecare dimineață și te alege pe tine pentru locul de onoare din casă și locul de reverență din inima sa.

Nu îmi pasă de culoarea pielii lui – atâta vreme cât pictează tabloul vieții voastre cu răbdare, sacrificiu, vulnerabilitate și tandretețe.

Nu îmi pasă dacă a fost crescut în religia noastră sau fără religie – atâta vreme cât a fost crescut să prețuiasca sacrul și să știe că toate momentele vieții lui și toate momentele vieții lui cu tine sunt profund sacre.

În sfârșit, Micuța Mea, dacă dai peste un bărbat ca acesta iar eu și el nu avem nimic în comun, vom avea totuși cel mai important lucru în comun:

Pe tine.

Pentru că la final, Micuța Mea, singurul lucru pe care ar trebui să îl faci ca să “îl ții interesat” este să fii tu însăți.

Tipul veșnic interesat de tine,

Tati

Foto Mika Photography
Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestShare on LinkedIn

Să mori tu că bătaia e ruptă din Rai

Children And Adolescent Reference Center, by Loducca

—– re-postare de pe webmyc.com —–

Acest articol este reacția mea la guest-postul scris pe zoso.ro de “o mămică dintre cele care îşi bate copilul“.

Fiica mea are puțin peste 2 ani și jumătate. Nu are rost sa va spun că de când a venit în familia noastra mi s-a schimbat viața. Nu are rost sa vă spun nici măcar câtă energie am investit într-un anume site în speranța că toate informațiile și toată comunitatea creată mă vor ajuta să devin un super tată. Care să nu facă niciodată greșeli.

Are rost să vă spun că în acești peste 2 ani de zile simt că am crescut uman într-un fel în care nu știu dacă îmi imaginam când eram puști. Când devii părinte înveți un tip de dedicare și răbdare care nu pot fi înțelese altfel. Mâna aia de om te învață în fiecare zi ce înseamnă să fii om.

Am mai învățat că fiecare gest negativ și fiecare situație în care îți pierzi controlul este o tampenie și în momentul ăla, ceva mic din relația voastră se distruge. Nu ai voie(!) să îți aduci frustrările într-o lume atât de curată.

Nu mi-am văzut niciodată copilul fiind rău: l-am vazut neînțeles, l-am văzut nervos din cauză că nu și-a făcut somnul, l-am vazut reacționând la nedreptate sau dorind să îmi comunice ceva ce eu nu am înteles. Repet: EU nu am înțeles. Ea a făcut întotdeauna lucrurile cu bucurie și cu dragoste, pentru că nu știe altfel să facă lucrurile…

Ne-am dezvoltat în timp un limbaj al nostru. Negociem, vorbim, ne jucăm, uneori e bine, alteori nu ne înțelegem foarte clar, dar mergem mai departe încercând să comunicăm cu răbdare, iubire și fermitate.

Așa că dragi părinți, din partea unui tată care își dorește un copil cu sufletul sănătos, mesajul meu este să le oferiți celor mici dragoste, nu frustrări. Simplu.

Sunt mândru și mă bucur că în fiecare zi de luni pot publica gândurile unei mămici – sub eticheta “Wow, Mămică“. Vă invit să vă pierdeți un pic pe acolo. Și tot pe subiect – citiți (repetat) împreuna cu cel mic cartea “Catherine Dolto – De ce fac copiii crize de furie“.

Ne-am înțeles?

Sursă foto
Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestShare on LinkedIn